Concursul

Dupa concurs ( Cluj, 1986 )

Am ajuns la Cluj cu vreo doua zile inainte de inceperea concursului. Nu mai avusesem rabdare sa stau in Poiana Brasov, cu nevasta-mea, intr-o vacanta de citeva zile pe care ne-o luasem atunci; mi-as fi dorit sa pot dormi ceva mai mult in zilele acelea (in vederea concursului), dar nu prea reusisem. Un soi de stare de agitatie ma cuprinsese de vreo saptamina si se accentua din ce in ce mai tare pe masura ce se apropia ziua de 1 Mai.
Voi constata in toti anii urmatori ca inaintea oricarui concurs, indiferent de importanta lui sau de taria adversarilor pe care-i voi intilni, ma va cuprinde aceasi senzatie de surescitare. Asta-mi va afecta bineinteles si calitatea jocului in cadrul concursurilor - cred ca daca as juca o partida linistita la club si cineva mi-ar sopti: "esti intr-un concurs !" ... as incepe imediat sa joc cu doua pietre mai prost.

M-am intilnit cu Radu Flaviu si Horatiu Mihaiu si mi-au aratat toate pregatirile pe care le facusera; se zbatusera foarte mult pentru ca totul sa iasa bine. Mi-au dat vestea proasta: tocmai aflasera (de la Paun, cred) ca nu avem voie sa utilizam titulatura de Campionat National. Concursul se va numi simplu, Turneul National de Go ...
Mi-au dat si vestea buna: Haitao putea sa joace in concurs !!
Stupidele reglementari ale vremii faceau ca participarea lui Haitao sa fi fost pina atunci indoielnica ... trebuiau luate niste aprobari speciale de undeva (!?) ... Pina la urma un activist de pe la U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist) spusese : " Poate sa joace si un chinez ... la urma urmei !"

In dimineata zilei urmatoare a venit si George Stihi, de la Bucuresti. Nici el nu mai avea rabdare ... In plus, ne propusesem sa trecem in revista (alaturi de clujeni) tot ce mai era necesar pentru concursul care urma sa inceapa a doua zi.

La Bucuresti ne pregatisem si noi, intens.
In primul rind, dupa ce ma intorsesem (in toamna) de la Cluj, hotarisem ca intregul club intra in cantonament de pregatire. Ii rugasem pe toti sa-si cumpere ceasuri de concurs si (pentru a ne obisnui cu acest fel de a juca) toate partidele se desfasurau pe timp, cu bioyomi.
Pe de alta parte George, avind un prieten care era arbitru de Sah, l-a rugat pe acesta sa ne invete Sistemul Elvetian de concurs. Ne-am intilnit intr-o zi la George si amicul sau ne-a explicat principiile sistemului, cum se fac fisele si cum se formeaza perechile ... criterii de arbitraj, situatii speciale ... Apoi am facut numai noi doi un simulacru de concurs pentru ca totul sa fie cit mai clar.
Eu am desenat niste fise de concurs iar George le-a xeroxat. A facut atit de multe copii incit, cu toate ca au fost folosite intensiv toti acesti ani ... in urma cu numai citeva luni - cind am organizat "Cupa Compaq - 2002" - am folosit aceleasi fise.

Tot in perioada aceea primisem o revista a Federatiei Canadiene de Go (in care am descoperit Sistemul Elvetian - MacMahon) si o Ranka (revista Federatiei Internationale). In aceasta din urma era descris destul de amanuntit sistemul de punctaj pentru stabilirea rangurilor la profesionisti. Toate aceste informatii (pe linga experienta pe care incepeam deja sa o acumulam) au contribuit la stabilirea - in perioada imediat urmatoare - a intregului sistem de reglementari din Go-ul romanesc.

Si a venit ziua de 1 Mai ...
Deoarece ajunsesem primii, George si cu mine gasisem niste camere la primul etaj al hotelului (adica aveau cite o terasa destul de mare, undeva deasupra intrarii in hotel) de unde puteai observa pe oricine se apropia de cladire). Nu am stat niciodata impreuna, in aceasi camera pentru ca eu fumam, pe cind el nu. Un obicei prost, pe care nu i l-am putut suferi niciodata ... Dar despre George Stihi voi reveni mai tirziu cu mult mai multe amanunte, el fiind unul dintre cei care (dupa Paun - si intr-un alt mod) au avut un rol important in tot ce s-a intimplat in acei ani de inceputuri ... si nu numai.

Era o dimineata superba de primavara, totul era pregatit si noi ne instalasem pe una dintre terase (eu cu o sonda mare de Ness in fata - el cu un ceai ... cred); scosesem o masa ... jocul ... si bineinteles, incepusem o partida de go. Tin minte asta, pentru ca a fost una dintre singurele partide pe care sa le fi intrerupt vreodata ...
La un moment dat, in departare a aparut un grup de tineri. Nu le distingeam figurile dar din citeva genti rasareau jocurile de go : Incepusera sa vina !!!

Pina sa ajunga la hotel trebuiau sa parcurga (de la sosea) o alee lunga, prin mijlocul unui parc destul de mare; primul grup nu apucase inca sa se apropie prea mult de cladire cind un al doilea grup se ivise deja in departare ... si tot cu jocurile de Go la ei ...
Nu mai puteam continua partida ... Asteptasem amindoi cu atita nerabdare ziua asta incit acum trebuia (!) sa stam si sa admiram privelistea care ni se infatisa ...
Incercam sa ghicim de prin ce oras venea fiecare grup ... nu-mi aduc aminte sa fi ghicit vreunul (cu exceptia Iasului ... si asta doar pentru ca ajunsi ceva mai aproape, Radu Asandei - parca - a intrebat ceva cu voce tare).

Peste citeva ore incepea CONCURSUL : pina la urma ajunsesera acolo 88 de jucatori, din 15 orase ale tarii.
A fost extraordinar !! Totul a fost extraordinar ... (si tot asa vor fi si urmatoarele trei editii, organizate in aceasi perioada a anului si in acelasi loc).
Nu o stiam inca (si nici n-aveam cum banui macar), dar pentru mine aveau sa urmeze 15 ani de concursuri, prin mai toate colturile tarii sau prin strainatate; putine dintre ele insa (chiar foarte putine) se vor ridica la acelasi nivel.

Cind ne-am intors in Bucuresti si m-a vazut in pragul usii, nevasta-mea s-a speriat: slabisem aproape 7 kg. De fapt la toate concursurile care vor urma voi pierde citeva kilograme (care atunci cind erau mai putin de 3 ... insemna ca ori fusese un concurs foarte usor, ori obtinusem un rezultat prost - nu-l tratasem suficient de serios).

... Si am mai aflat ceva, cind ne-am intors in Bucuresti : in timp ce la Cluj noi jucam linistiti go, la Centrala de la Cernobil exploda unul dintre reactoare.

Turneul principal

Citeva fragmente din reactia unuia dintre participantii de atunci la concurs:
 

........................................................................................

"Asa e, cum bine spuneti, acele vremuri, 1986 - 1990 au fost fascinante! Eram o gramada de elevi si studenti care ne simteam atrasi de Go, jucam la disperare, ne intilneam de doua ori pe saptamina la club (noi ii spuneam Cerc), aici la Iasi, la Casa Tineretului; mergeam la concursuri prin tara, ne intorceam acasa, comentam vreo doua saptamini ce mare brinza am facut noi moldovenii pe acolo.

Si eu m-am intrebat ce miraj s-a abatut dinspre acea tabla caroiata cu pietre alb-negre inspre noi, cei aplecati asupra ei, de ne-am legat prieteni pe viata ... si lasam alte treburi sau ne catraneam cu toata familia, numai sa nu lipsim de la intilnirile noastre e-go-iste! O explicatie, asa cum bine ati punctat dvs, am simtit-o, intuit-o si eu: conditiile socio-politice din ultimii ani dinainte de `90. In 1986 eram elev in clasa a XI-a si cautam, precum altii, sa-mi umplu timpul liber cu ceva, ceva inteligent, inafara de invatat. Ce naiba puteai face in vremurile alea intunecoase? La televizor nu aveai ce vedea (doua ore in fiecare seara, cu Ceasca si Partidu')! In ziare asijderea! Rar prindeam cite un film bun in oras, la cinema si mergeam cu colegii. In rest, citeam in prostie literatura si ne intilneam pe la cite un amic sa ascultam un album proaspat, cu greu achizitionat de pe la alti colectionari (ma refer la albumele lui Pink Floyd, Yes, Queen, Genesis, Marillion s.a.)

Si atunci a aparut Go-ul. Febra mare! Nu prea mai conta ca noi, elevi de clasele XI-XII trebuia sa ne gindim doar la "invatat, invatat si iarasi invatat", la bacalaureat, la admitere la facultate.

........................................................................................

In alta ordine de idei, cind descrieti primul Turneu National de Go de la Cluj, aveti dreptate. Era intr-adevar Radu Asandei cel din grupul nostru de 6 ieseni, cind ne apropiam pe alee, care a-ntrebat daca ala e hotelul cu pricina. Am calatorit noaptea cu acceleratul Iasi-Timisoara si am ajuns la Cluj dis-de-dimineata. Cred ca eram primii sositi. Bine, inafara de dvs si George Stihi, cum ziceti. Presupun ca vi s-a imprimat in memorie faza asta datorita graiului nostru moldovenesc care ne scoate in evidenta peste tot prin tara cind deschidem gura ...
Un tip de la balcon (George Stihi), undeva deasupra intrarii de la hotel, ne-a indemnat sa mergem la receptie, ca imediat coboara si el.

Bine ziceti, ca faina era sala aia de la Cluj. Mare si, din cite-mi amintesc, era asa ... cumva in trepte. Adica, noi cei de kyu jucam pe un fel de platforma, cu jumatate de metru mai sus fata cei de nivel dan, aflati intr-o "aripa" separata a salii."

Valentin Ispir, 4 decembrie 2002

***

Lista Cercurilor de Go existente in tara la 1 Mai 1986

Arad :   Casa de Cultura a Sindicatelor - presedinte Liviu Ciochina
Bacau :  Casa de Cultura "V. Alecsandri" - presedinte Mirel Rusu
Bistrita-Nasaud :  Casa Pionierilor - presedinte prof. Teodor Virtic
Brasov :  Casa Stiintei si Tehnicii pentru Tineret - presedinte Tiberiu Ghita
Brasov :  Clubul TCM, Colina Universitatii - presedinte Mihai Pintiuta
Braila :  Casa Stiintei si Tehnicii pentru Tineret - presedinte Gabriel Cozin
Bucuresti :  Casa Studentilor "Grigore Preoteasa" - presedinte Radu Baciu, secretar George Stihi
Bucuresti :  Liceul Industrial Nr. 16 - presedinte Viorel Cristescu
Cluj - Napoca :  Casa Tineretului - presedinte Flaviu Radu, secretar Horatiu Mihaiu
Deva :   Casa de Cultura Municipala - presedinte Vasile Popa
Fagaras :  Clubul Combinatului Chimic Fagaras - presedinte Marius Gherasim
Galati :  Casa de Cultura a Sindicatelor - presedinte Gheorghe Stratan
Iasi :  Casa Tineretului - presedinte Dan Havirneanu
Oradea :  Clubul Poligraf - presedinte Radu Negrut
Pitesti :  Tehnic Club - presedinte Nicolae Bobocel
Sfintu-Gheorghe :  Casa de Cultura a Sindicatelor - presedinte Gabriel Gune
Sibiu :   Clubul C.F.R. - presedinte Radu Girbacea
Timisoara :  Casa de Cultura a Stiintei si Tehnicii pentru Tineret - presedinte Dumitru Ghiebaura
Timisoara :  Camin 2MV, Facultatea de Electrotehnica - presedinte Mihai Sirbu
Timisoara :  Camin 9C, Complex Studentesc - presedinte Dan Sulea
Tirgoviste :  Casa de Cultura a Sindicatelor - presedinte Tudor Macovei
Vaslui :   Centrul Teritorial de Calcul Electronic - presedinte Emilian Suditu
Tulcea :   Casa Tineretului - presedinte Liviu Nuteanu

(extras dintr-un "Buletin Informativ" realizat de Gheorghe Paun, in anul 1986)