La Baia Mare

Cornel Burzo si Bela Nagy, urmarind explicatiile lui Catalin Tarnu (Dublin, "Campionatul European de Go - 2001")

Intr-o dimineata ma suna Dan Vitca. M-a mirat ca era treaz la ora aia (era foarte devreme) ... si mai si avea un ton foarte surescitat pe deasupra ...
"- Radu, acum am ajuns in Bucuresti. Vin de la Baia Mare. Am trecut pe la Florin Berciu. E profesor acolo si i-a invatat Go pe aia mici. Sint extraordinari !. Trebuie neaparat sa te duci acolo sa-i vezi !"
Dupa vreo doua zile eram in tren spre Baia Mare.

Pe Florin Berciu il cunosteam mai de mult. Era unul dintre cei care il frecventau pe Liu Fan Hua la caminele studentesti de la Magurele. Cred ca nu voi uita niciodata cum arata camera aceea de camin a lui Liu, in permanenta plina de jucatori si pe Liu insusi tronind ca un autentic mandarin printre ei, povestindu-le fel de fel de lucruri despre Go. Era un dute-vino permanent acolo la el - ca sa nu mai vorbesc de cei citiva care (asa cum facuse si Dan Vitca pentru o buna perioada de timp) se cam mutasera practic in camera lui ...

Florin terminase de vreun an facultatea si se intorsese in orasul natal ca profesor. Imi spusese mai de mult ca atunci cind se va intoarce in Baia Mare are de gind sa se apuce sa-i invete sa joace pe viitorii sai elevi ... Si se tinuse de cuvint.
M-a dus imediat la scoala unde era angajat. Baietii ne asteptau gata asezati in fata tablelor de joc, nerabdatori. O sala plina. In supersimultanul care a urmat au dat dovada (cei mai multi dintre ei) de o placere de a juca pe care n-am mai intilnit-o prea des de atunci ... si asta a durat de-a lungul tuturor celor vreo 3 zile cit am stat acolo.
Mi-am dat seama inca odata cit de mult inseamna un profesor "cu har", care sa reuseasca sa le insufle elevilor sai bucuria de a juca Go. De fapt, din acel grup de elevi au aparut jucatori extrem de tari cum ar fi Bela Nagy (Ben) sau Cornel Burzo.

In ultima zi, dupa ce am incheiat partidele, am plecat spre gara unde, am aflat ca la trenul de Bucuresti nu mai sint bilete. N-aveam chef sa fac "pe culoar" tot drumul ala si ... pe de alta parte ... ma urmarea un oarecare regret ca-i lasasem pe copiii aia acolo, "singuri". M-am decis imediat: voi pleca a doua zi, cind nu va mai fi atita aglomeratie.
M-am suit intr-un taxi si m-am intors la scoala. Lipsisem numai vreo jumatate de ora.

"- Mai facem o partida ?" ... i-am intrebat de la intrare, explicindu-i repede lui Florin chestia cu biletele ...
S-au repezit imediat la mese si au inceput sa-si aranjeze tablele. De asta data erau hotariti sa ma bata (!). Le scapasem eu pina acum ... dar lucrurile nu mai puteau continua asa ...