3. LA ÎNCEPUTUL EREI NOASTRE, ÎN CHINA

3. LA ÎNCEPUTUL EREI NOASTRE, ÎN CHINA
Cum spuneam, legendele plasează naşterea GO-ului cam cu două milenii inantea erei noastre; este sigur însă că jocul era bine cunoscut în China cu o mie de ani mai târziu.

Iar în primele secole ale erei noastre, se pare că GO-ul şi poezia „mergeau mână în mână”, după cum subliniază A. Smith în una dintre primele cărţi occidentale dedicate acestui subiect (apărută în anul 1908), ambele aceste „jocuri ale spiritului” fiind ţinute la mare cinste, iar practicanţii lor de asemenea.

Din acea vreme au răzbătut până la noi serie de nume memorabile: Bayu, un poet care a scris multe poeme dedicate GO-ului, Osan, un jucător faimos, care era în stare să reconstituie mintal orice partidă după încheierea ei; sau Sha An şi Sha Gen, doi nobili care au întrerupt un război „familial" (al doilea era nepotul primului) şi au hotărât să decidă victoria printr-o partidă de GO. Păcat că acest obicei nu s-a perpetuat.

Problemă. În care dintre punctele A, B, C, D, E din diagrama alăturată ar trebui să mute negru? (Proverb - urmare a multelor secole de pedagogie orală a jocului: „punctele fierbinţi pentru adversar sunt fierbinţi şi pentru mine”).

Răspuns: Mutarea în punctul B este cea mai valoroasă (albul trebuie să se apere pe stânga, deci negrul poate juca apoi în E, ajungând în avantaj şi sus şi pe dreapta); urmează E (dacă negrul ar juca mai întâi aici, atunci albul poate muta în jurul lui B, diminuând câştigul negrului în partea de sus), A (atac bun la colţ, dar mai puţin valoros decât E şi, din nou, urmat de pierderi în partea de sus), C (inutilă, albul oricum trăieşte sus), D (mutare mică, dacă ar fi să mutăm pe dreapta, atunci în E trebuie jucat).
Gheorghe Păun