MICĂ ISTORIE

MICĂ ISTORIE
Raportându-ne la cele mai mult de patruzeci de secole de istorie a GO-ului însuși, cei patruzeci și ceva de ani de istorie (identificată) a jocului în țara noastră par derizorii. Să nu uităm însă că în Europa, GO-ul a pătruns abia între cele două războaie, iar în multe țări abia după ultimul război (ultimul să fie!). Dar a pătruns bine, irezistibil am putea spune, ceea ce era inevitabil ținând seama de calitățile pe care le are.

Printre primii jucători din țara noastră (a deprins jocul la începutul anilor ’40) se numără dr. Walter Schmidt, Timișoara. De altfel, la Timișoara a fost organizat și primul cerc românesc de GO (din anul 1966), la Baza de Cercetări Științifice a Academiei R.S.R., cerc consemnat imediat în GO Review, revista internațională a Nihon Ki-in (Asociația Japoneză de GO).

În jurul dr. W. Schmidt s-au format de-a lungul anilor mai mulți jucători de GO, cel mai important fiind dr. Andras Venczel, probabil singurul român posesor al unei diplome 3-dan, obținută chiar în Japonia, cu prilejul celui de-al 4-lea Campionat Mondial de Amatori, Tokyo, 1982.

Și dr. W. Schmidt este tot de putere aproximativ 3-dan și cam la același nivel joacă bucureșteanul Radu Baciu, un „produs” al unui cerc de GO care a funcționat o vreme (prin 1974-1975) la Institutul de Arhitectură din București.

Primele prezentări scrise ale jocului (regulamentului) datează din anii '70. Mai exact, în 1971, P. Constantinescu discută GO-ul în lucrarea sa „Jocuri și probleme distractive" (Ed. Albatros), cu o serie de erori și omisiuni însă, reluate din păcate și în prima prezentare a GO-ului într-un ziar/revistă, cea pe care o face D. I. Munțiu în Napoca Universitară, nr, 6-7 din anul 1975 (cu o erată în nr. 8).
O jumătate de pagină este dedicată subiectului (scurtă istorie, regulament, diagrame ilustrative), sub un titlul incitant: „Mai pasionant decât șahul. Jocul de GO”.

Nu știu care a fost impactul acestui articol asupra cititorilor, dar presupun că nu prea mare, ținând seama de inexactitățile amintite și de inexistența jocului în comerț.

Scurte prezentări ale GO-ului au fost făcute la Radio-Timișoara și la televiziune (o prezentare animată a regulamentului, cu câțiva ani în urmă).
Și cam atât...
Nu mai cunosc nici un alt detaliu de natură „istorică” (dinainte deci de rubricile curente din Știință și Tehnică, REBUS etc.)
Poate că cititorul deține informații suplimentare (de tip publicistic în primul rând); desigur, i-aș fi foarte recunoscător dacă mi le-ar comunica și mie (pe adresa revistei).

În încheiere, un set de trei probleme (Dia. 1, 2, 3). În toate negrul este la mutare; în primele două el trebuie să-și salveze grupul în pericol, iar în ultima trebuie să captureze grupul alb.
Atenție, una dintre probleme are soluție, una nu are, iar una conduce la ko. Vi se cere să identificați de ce tip este fiecare problemă.

Gheorghe Păun