O CARTE DE SAKATA EIO

O CARTE DE SAKATA EIO
Este vorba de „The middle game of GO” („Jocul de mijloc la GO"), apărută în 1971 și reeditată în 1974 și 1983, ultima dată în îngrijirea și cu drepturile de distribuire cedate firmei Dietmar Hartung (Arndtstr. 13, 1000 Berlin 61), din Europa adică.

Deși nu este foarte mare (144 de pagini), cartea este foarte consistentă. Ea continuă, de fapt, ca stil și ca exemple, cele două volume „Modern joseki and fuseki”, de același autor.
D
e data aceasta sunt avute în vedere problemele care apar imediat după desfășurarea deschiderii, în cursul luptelor „corp la corp" ale fazei de mijloc (chubansen), după ce moyo-urile au fost schițate, împărțindu-se deja tabla în zone de influență, teritorii „sigure” etc.

Astfel, „în prima parte a jocului de mijloc se caută căi de a reduce sau invada teritoriile adverse neconsolidate. În executarea unor asemenea manevre apar adesea lupte deosebit de severe. În plus, atacatorul este de obicei în dezavantaj, deoarece el este forțat să lupte în zona controlată de adversar și, adesea, lupta poate să se întindă şi chiar să cuprindă teritorii considerate sigure ale însuși atacatorului. În consecință, tehnici și aprecieri de înalt nivel sunt esențiale pentru a executa cu succes asemenea operații.”

Astfel de tehnici și aprecieri încearcă să ne formeze cartea de față.
De fiecare dată sunt discutate secvențe din partide susținute de-a lungul anilor de autor și, în afară de mutările jucate în realitate (în general, cele mai bune în situația concretă avută în vedere), sunt analizate un mare număr de variante, explicându-se pentru fiecare deficiențele.

Iată, de exemplu, în dia. 1, de la începutul capitolului al 4-lea al cărții („Profit versus influență”), deschiderea (primele 31 de mutări) și o secvență de mijloc dintr-o partidă susținută în anul 1959 de Sakata Eio (cu albele) în fața lui Kitani Minoru (cu negrele).

Problema începe la mutarea 32. De ce aici și nu în altă parte? De ce răspunsul negru 33? Cum se poate proceda în fața acestei tăieturi? Etc. etc. Partida este apoi continuată etapă cu etapă, „oprită" de mai multe ori și de fiecare dată se intră într-o analiză la fel de detaliată.

Un capitol întreg, o superbă lecție de GO, îi este dedicat, explicând modul de gândire al celor doi super-campioni. Nu reiau această analiză aici (oricum nu este spațiu); în schimb, voi prezenta (în dia. 2 și 3) continuarea partidei până la mutarea 200 (remarcați miza ko-ului de pe marginea dreaptă a tablei); s-au jucat 269 de mutări și în final albul a învins cu 8 puncte (fără komi).

Gheorghe Păun