PRIMUL PROGRAM ROMÂNESC

PRIMUL PROGRAM ROMÂNESC
În finalul articolului din 15 decembrie 1985 mă întrebam (cu majuscule...): „Pe când primul program românesc de jucat GO?” La scurt timp după aceea am primit și răspunsul (merită a fi consemnat cu majuscule):
UN ASEMENEA PROGRAM EXISTĂ!

O primă variantă a lui a fost finalizată încă din luna mai 1986. Autori: chimistul Tarko Laszlo și fizicianul Cornel Nicolae,
ambii din București. Primul a asigurat analiza, cel de-al doilea programarea.

Versiunea actuală a programului este scrisă în FORTRAN și a fost testată pe calculatoare CORAL (ocupă 55 K de memorie). Poate juca pe table de orice dimensiune, timpul de răspuns la fiecare mutare (dependent de mărimea tablei) fiind de ordinul secundelor.

În curând va fi gata o versiune BASIC, pentru calculatoarele personale din familia Spectrum Sinclair. Din motive de memorie, nu se va putea juca atunci decât pe table 13 x 13 sau mai mici.
Bineînțeles (vezi toate discuțiile despre programe de GO la aceasta rubrică), programul Laszlo-Nicolae nu este prea puternic. Modul lui de „gândire" este următorul: pentru punctele dintr-o vecinătate nu prea largă a ultimei mutări a adversarului și a grupului propriu lângă care a mutat adversarul, se calculează o valoare, un număr exprimând calitatea unei eventuale mutări în acest punct. Formula care da această valoare încearcă să țină seama de numeroase caracteristici: tăria grupului, posibilitatea de a ataca piese adverse, apropierea de marginile tablei etc. Toate aceste caracteristici sunt ponderate cu anumiți coeficienți, prin manipularea cărora programul își schimbă „stilul de joc”.

Se vede deci că programul - numit TACTIC din această cauză - „gândește” local, fără nici un fel de preocupare pentru restul tablei.
În plus, nu anticipează mutări, este complet static.

Desigur, anticiparea de mutări nu este o soluție pentru programarea GO-ului. Totala neanticipare este însă și ea periculoasă, deoarece, de exemplu, evoluția unei scări sau viața unui grup trebuie gândite dinamic, de-a lungul unei secvențe de mutări.

Programul TACTIC poate astfel declanșa și conduce corect o scară, fără nici o grijă însă privind soarta ei.
Pe scurt, în versiunea actuală, programul „cunoaște” regulamentul (ko, seki, puncte neutre, sinucidere etc.), joaca deci corect și, în funcție de valorile parametrilor amintiți mai înainte, fie atacă tot timpul (cu șansa de a pierde până la urmă toate piesele), fie construiește grupuri puternice (dar fără nici o grijă privind acumularea de puncte), fie... nici una, nici alta.

În orice caz, alegând cu grijă valorile coeficienților se pot obține îmbunătățiri vizibile ale puterii de joc și la așa ceva se lucrează acum.

La sfârșitul lunii ianuarie, am asistat la câteva partide între programul TACTIC și George Stihi, de la cercul de GO de pe lângă Casa de Cultură a Studenților din București.
Prima partidă, pe tabla 9 x 9, este prezentată în diagrama alăturată (calculatorul joacă cu negrele).
După primele 10 mutări (rezonabile) au urmat două mutări „de apărare” exagerate. Pornit pe atac, programul a declanșat apoi o scară fără șanse în colțul din dreapta-sus, plus un șir de atacuri la fel de lipsite de șanse în stânga-sus (contând pe aji-urile din formația albă de pe latura de sus și de pe stânga, negrul ar fi putut pune stăpânire pe o parte măcar din latura stângă, dar... n-a făcut-o; cum spuneam, programul nu anticipează mutări și cu atât mai străină îi este ideea de ordine a mutărilor). Evident, ultimele mutări sunt inutile.

Oricum, evenimentul s-a produs şi chiar dacă partida anterioară (și alte câteva pe tabla 5 x 5 și 17 x 17) au fost de nivel în jur de 30 kyu, programul TACTIC este, la ora asta „Campionul” țării noastre la GO-computer!
Într-o scrisoare trimisă revistei „Știință și tehnică”, T. Laszlo chiar propune organizarea, la sfârșitul anului, a unui concurs de GO-computer (la care, aș adăuga, ar putea participa nu numai programe originale).
Cine ridică mânușa?
Gheorghe Păun