ATACAREA ŞI APĂRAREA COLŢURILOR (I)
Bucuresti, 1988
ATACAREA ŞI APĂRAREA COLŢURILOR (I)
Acesta este, de fapt, subtitlul unei cărți a lui Masaki Takemiya (unul dintre cei mai importanți jucători profesioniști japonezi ai acestor ani, cunoscut pentru jocul său aventuros, orientat spre centru, bazat pe moyo-uri largi și lupte complicate în jurul acestora), publicată în 1983 de Ishi Press: Enclosure josekis. Attacking and defending the corner.
Sunt prezentate formațiile de bază care apar in legătură cu ocuparea colțurilor: keima (două piese așezate în L, ca mutarea calului la șah), ogeima (un L mai mare decât keima), ikken-tobi (salt peste o linie de la o piesă anterioară), respectiv, o piesă în punctul de handicap din colț.
Pentru fiecare dintre aceste formații sunt incluse o serie de joseki-uri, utile atât în atac cât și în apărare, cu numeroase variante.
Așa cum autorul spune în prefață, cel mai important lucru este să ne dezvoltăm priceperea de a evalua și compara rezultatele diferitelor secvențe de mutări în contextul poziției de pe întreaga tablă.
Aceasta este prima sarcină pentru un jucător după ce a înțeles fundamentele. Nu sunt date de fiecare dată indicații explicite privind faptul dacă un rezultat este favorabil sau nefavorabil pentru una dintre părți. Motivul este că în multe cazuri evaluarea rezultatului se poate schimba complet în funcție de pozițiile înconjurătoare.
Să urmărim, de la începutul acestei cărți, câteva joseki-uri, cele legate de atacarea ca Dia. 1 (punctul vital), a formației negre atât de uzuale care apare după un keima shimari (două piese în L la colț), urmat de o extindere pe latură. Diagramele 2-7 prezintă o serie de prime variante ale duelului care ia naștere aici.
În Dia. 2, albul trăiește în colț, negrul își întărește influența pe margine. În Dia. 3, după negru 4, albul poate juca în 5; după negru în A, alb B ocupă mai mult teritoriu decât în varianta din Dia. 3.
Negru 1 în Dia. 4 este o mutare mare; albul va trăi însă pe latură. Albul poate să mai sacrifice aici o piesă, de încercare, ieșind apoi în centru ca în Dia. 5. Negrul poate proceda ca în Dia. 6, blocând latura cu mutarea a patra; albul va trăi în colț, dar negrul obține influență exterioară. În sfârșit, o variantă posibilă pentru alb este 3 în Dia. 7, după care poate urma negru A, alb B.
Alte variante posibile vor fi discutate într-un număr viitor. Să reținem însă de acum larga aplicabilitate a acestor joseki-uri și observația generală că ele sunt foarte numeroase, alegerea celei mai potrivite variante într-o situație dată fiind adevărata problemă a jucătorului de GO.
Gheorghe Păun