DE VORBĂ CU CAMPIONUL

DE VORBĂ CU CAMPIONUL
La câteva zile după întoarcerea sa din Japonia, unde a participat la cel de-al unsprezecelea Campionat mondial de GO pentru amatori, am avut o scurtă convorbire cu Mihai Bîscă, 4 dan, campionul României în 1988 și deținător al Trofeului Știință și Tehnică 1989 (la Nagoya, el a ocupat un onorabil loc 19, din 38 de participanți, cu 4 puncte din 8 posibile).
- Deci, Mihai Bîscă, cum a fost intrarea ta în concursul de la Nagoya?
- Dură. În prima rundă l-am întâlnit pe Hironari Hirata, unul dintre cei mai puternici jucători japonezi amatori, 7 dan, cu o mare experiență (are 62 de ani).
Iar la oboseala drumului, emoțiile începutului și tensiunea unui concurs de asemenea nivel, s-a adăugat și ...televiziunea japoneză, care. și-a urmărit aproape tot timpul concurentul, implicit și pe mine. Am pierdut...
- Ce fel de GO joacă Hirata? Ce fel de GO joacă japonezii, jucătorii orientali în general?
- Extraordinar de solid, cu o grijă deosebită de-a nu lăsa slăbiciuni, aji-uri. Aparent chiar sacrifică viteza în favoarea tăriei, cedează adesea piese, chiar teritoriu, pentru influență.
Iar ulterior, mai devreme sau mai târziu, transformă tăria în puncte. Și știu s-o facă. Pentru că știu și să evalueze foarte bine valoarea în puncte a influenței grupurilor lor tari.
- Priceperea lor la GO este de natură înnăscută sau dobândită? Primele patru locuri le-au revenit și de data aceasta...
- Evident, dobândită. Chiar dacă sunt acum cu 1-2 pietre peste nivelul european (care este cu 1-2 pietre peste nivelul nostru actual, îi vom prinde peste vreo 2-3 ani), aceasta nu se datorează, ca să spun așa, modului lor natural de gândire, ci modului lor de a juca, culturii lor de profil.
Studiază mult joseki-urile, partidele importante, probleme de viață și moarte, joacă mult și iau jocul foarte în serios.
Îi favorizează și mediul, GO-ul fiind considerat sport național în Japonia, R.P. Chineză etc.
Comportarea buna a jucătorilor europeni, mai ales din țările cu o dezvoltare mai îndelungată și mai bine organizata a GO-ului, arată că performanța în GO nu este apanajul jucătorilor din Extremul Orient.
- Ce ai învățat de la localnici, ce sfaturi pentru jucătorii români ai putea desprinde din întâlnirile cu ei?
- Pentru a te perfecționa în GO, spun jucătorii tari japonezi, este în primul rând nevoie de antrenarea gândirii rapide. Analiza rapidă este mai importanta pentru începători decât adâncimea analizei. Trebuie jucat repede, gândind repede. Dacă poți evalua rapid diversele lupte locale de pe tablă, poți să-ți dai seama și de situația partidei în ansamblu, de direcția de continuare a duelului, de balanța teritoriu-influență.
În plus, cred că jucătorii noștri trebuie să învețe să joace mai flexibil, fiecare piatră plasată pe tablă trebuie să aibă cât mai multe semnificații, cât mai multe posibilități de dezvoltare ulterioară.
Se impune, de asemenea, o cât mai bună cunoaștere a conceptelor strategice, cu accent pe ideea de schimb, de compensare (furikawari). Sfaturi de genul acesta ne-au dat toți profesioniștii pe care i-am auzit analizând partide.
- Ai întâlnit profesioniști?
Sigur. Mulți dintre ei ne urmăreau partidele.
Iar tinerii japonezi care înregistrau mutările, uneori chiar copii, erau elevi în școlile de GO, viitori profesioniști, adesea mai tari decât competitorii pe care îi asistau.
- Ai și jucat cu vreun profesionist?
Da. Se numea Okumura Hideo. Nu știam cine este. Mi-a dat patru pietre handicap. Stătea nemișcat pe tatami și privea fix tabla. Îmi părea o stâncă. Nu numai fizic, prin nemișcarea lui, aveam pur și simplu senzația că este o stâncă mai ales prin felul în care juca.
După vreo 50 de mutări eu aveam mici teritorii, el avea influență.
După alte vreo 30 de mutări, anulase avantajul celor patru piese handicap. Muta instantaneu. Aproape toate mutările lui erau făcute în secunda următoare mutării mele. Neștiind cine este, am încercat și eu să joc repede. Abia după partidă am aflat că este profesionist, 7 dan.
A doua zi i-am cerut scuze pentru modul cum am jucat. Mi-a mai oferit o partidă, cu cinci pietre handicap de data aceasta. Eram însă avizat, m-am concentrat serios, poate s-a relaxat și el, am câștigat.
Mi-a vorbit despre viteză, despre jocul solid. A fost o lecție de GO întâlnirea cu Okumura, 7 dan.
- Cum au fost partidele pe care le-ai susținut în campionat? Ești mulțumit de ele?
- Și da și nu. Au fost partide în general frumoase, de luptă. Am intrat însă prea des în byo-yomi - viteza de analiză despre care vorbeam....
Am resimțit din plin și lipsa de experiență a concursurilor puternice, cu adversari necunoscuți. Poate că acum, cu ceea ce am învățat în urma acestui turneu, cel puțin două dintre partide ar putea avea altă desfășurare, chiar alt rezultat.
- Poate la anul... În anii care vin. Ai fost cei mai tânăr jucător al turneului doar. Până atunci, îți doresc însă succese în Campionatul național, în celelalte turnee interne, și, desigur, la examene.
*
Să urmărim „stilul de GO oriental” chiar într-o partidă a campionului mondial de anul acesta. Zewu Che, din R.P. Chineză, care l-a învins, cu negrele, în prima runda, după 169 de mutări, pe S.D. Hahn din Australia. Aprecieri asupra mutărilor urmează să le faceți singuri...

Gheorghe Păun