O PARTIDĂ DE LA CEL DE-AL 10-LEA CAMPIONAT MONDIAL

O PARTIDĂ DE LA CEL DE-AL 10-LEA CAMPIONAT MONDIAL
Este vorba despre partida jucată în runda a cincea a campionatului (pe 19 mai 1988), de reprezentantul nostru la Tokyo, studentul Emil Sergiu Irimie, cu albele, împotriva lui Yeat How Ching, din Singapore.
Jucătorul român avea atunci nivelul 2 dan (de curând obținut), adversarul era 4 dan.
În final, ambii jucători au totalizat câte trei puncte: Yeat s-a clasat pe locul 25, Irimie pe locul 27 (au participat 36 de competitori).
Partida în discuție s-a încheiat după 235 de mutări și a fost câștigată de negru, cu 4,5 puncte.
Ea este reprodusă în RANKA 5, Buletinul anual al Federației Internaționale de GO, 1989, însoțită de comentariile lui Kobayashi Satoru, 9 dan, unul dintre cei mai importanți jucători profesioniști japonezi în acest moment.
Este probabil pentru prima dată când o partidă a unui jucător român este comentată de un profesionist japonez 9 dan. De-ar fi numai asta și ea tot trebuie reluată.

Primele 100 de mutări sunt indicate în figurile 1 și 2 (alb 70 conectează la 53). Iată o parte din comentariile lui Kobayashi.
Mutările 1-17 sunt un fuseki uzual. Alb 18 este însă o eroare care va influența tot restul partidei. Ea nu trebuie jucată decât dacă există justificări foarte puternice.
Motivul este că negrul este ajutat să se întărească în partea de jos. Joseki-ul obișnuit indică mutarea alb Q8, urmată de negru R4, a R8, n S5, a R6. Și alb 20 este o mutare dubioasa. După ce albul l-a ajutat pe negru să se întărească, singurul mod de a realiza o poziție satisfăcătoare aici era alb Q10, negru P7, a N5, n M4, a Q8, n Q7, a N7.
A fost apoi rândul negrului să greșească la mutarea 23, care ar fi trebuit jucată la Q14; ar fi urmat probabil alb K16, n D15.
Negrul își asigură partea dreaptă, albul încercă să controleze latura superioară, apoi negrul deplasa câmpul de luptă spre stânga. Manevrele albului de la mutarea 24 la mutarea 36 au fost cu siguranță supărătoare pentru negru, care a văzut cum fie moyo-ul din dreapta, fie cel de sus, are de suferit (din aceasta cauza este eronată mutarea negru 23).
Într-adevăr, până la mutarea 34, albul distruge teritoriul negru de pe dreapta. Totuși, alb 26 nu a fost cea mai bună idee. O posibilitate mai convenabilă ar fost alb Q13, negru P15, a P9, n Q10, a P10, n Q11, a O13.
După mutarea 51, partida este decisă în favoarea negrului, care și -a menținut avantajul până la sfârșit.
Kobayashi încheie: „Sper sincer că albul a învățat ceva din eroarea sa de la mutarea 18”.
Gheorghe Păun