XVII - PROBLEME, PROBLEME...

XVII - PROBLEME, PROBLEME...
MAI ÎNTÂI, iată rezolvările celor șase probleme date la concursul nostru. Rezultatele concursului (câștigătorii lui) vor fi anunțate în numărul din iunie al revistei.

Problema 1 (ianuarie 1984): alb A16 este mutarea-cheie; oricum ar continua, negrul nu-și poate forma doi ochi.
Iată: n A15, a B16, n C16, a A14, n C15, a D17, n B17 etc., și se obțin trei libertăți interioare în care albul poate juca în punctul vital.
Variantă: n B16, a A15, n A17, a A14, n C16... inutil, deoarece ochiul de la B17 este fals.

Problema 2 (ianuarie 1984): lovitura de grație este alb D16.
În D18 nu poate fi format un ochi prin n D17 cauza lui a E17 (urmat de n D18, a E17 și ochiu1 din D16 - după capturare - este fals).
Dacă negrul încearcă să facă un prim ochi jucând la F19, a E17 este iarăși imparabil: n F17, a D18, n D17, a D18, sau n E16, a D17, n D18, a F17 și iarăși albul capturează o parte a pieselor negre.

Problema 3 (februarie 1984): alb A5 micșorează decisiv spațiul în care negrul își poate forma ochi; n A4 (oprește înaintarea în jos), a A6, n B5, a B3 (alt punct vital), n B2, a C1, n B1 (obligat), a A2 și, oriunde ar juca, după câteva mutări, negrul ajunge cel mult la o formație cu trei libertăți și pierde.
Dacă negrul răspunde la a A6 cu B4, atunci a C1 este direct decisivă.

Problema 4 (februarie 1984): alb F1 consumă spațiul în care negrul își poate forma ochi (și această mutare nu poate fi atacată pe coloanele D sau E); n G1 (oprește înaintarea albului), a H2 (punct vital), n D1, a D2, n E2, a E1 (sacrificiu, pentru a preveni formarea unui ochi în F1), n F2, a E1 (sacrificiu, cu același scop ca mai sus) și grupul negru este mort.

Problema 5 (martie 1984): n D19, a E19 (obligat), n C18 și albul nu mai poate juca cu folos decât în B19; după n F19 el nu mai poate însă evita capturarea.

Problema 6 (martie 1984) a fost, desigur, cea mai dificilă dintre toate („Finis coronat opus”, nu?).
Mutarea cheie este negru B13, la care albul poate răspunde în mai multe feluri.
Dacă încearcă să scape spre exterior cu E17, n E18, a D16. n D18 îl oprește și trebuie să revină la formarea de ochi. Alb B14 este o asemenea încercare. La n E14 trebuie răspuns obligatoriu cu a F14, n F14, a F15, a C14 (pare a asigura un ochi formației albe, dar nu este adevărat decât dacă după a D15 negrul ar juca în altă parte; n E14 obliga albul să captureze și ochiul din E14 este fals).
Negrul previne acum formarea de ochi în partea de sus a formației cu n A15, piesă ce nu poate fi atacată, iar după A14 (obligat), n Al6 (obligat), albul nu-și poate crea în partea de jos doi ochi din cauza piesei negre de la B13, punctul vital de aici.
Dacă, după n 813, albul trece direct la încercarea de a forma ochi cu a C13, atunci mutarea n A13 micșorează din nou decisiv spațiul disponibil: chiar dacă după a A16 următoarele mutări ale negrului sunt obligate - n B16, a B17, n A17, a B15, n A16, a A14, n A18, - a B14 nu ajută, din cauza mutării n E14, care împiedică formarea de ochi în jurul punctului D14.
În sfârșit, dacă albul încearcă să se apere jucând, după n B13, la E14, atunci n B14 ocupă punctul vital, amenințând cu legarea de piesele negre din stânga-sus, iar după a B15, n B12, cele trei piese negre se leagă imparabil de piesele negre din josul poziției (negrul capturează cel puțin una din piesele albe de la B11, C12).

Pentru desfătarea cititorului (până la anunțarea rezultatelor concursului), iată încă doua probleme: în prima (diagrama D1), albul joacă și capturează, iar în cea de-a doua (diagrama D2), negrul joacă și capturează.
În ambele probleme, nu numai prima mutare este decisivă, dar de fiecare data prima mutare este unică: n Q2 la problema întâi și n A5 la cea de-a doua. Succes mai departe!

GHEORGHE PĂUN